Cliseu.

Stii cliseele alea care se repeta atat de des incat ajung sa te raneasca mai mult decat le permiti tu?! Atunci cand incerci sa explici si sa faci ceva si nu'ti iese ceea ce trebe', iese ceva la care tu nici nu visai!... Momentele alea in care iti doresti doar sa pleci, sa fugi, sa nu mai respiri, sa nu mai traiesti macar o secunda; pur si simplu sa scapi, sa nu mai ai nici un contact cu realitatea; sa te afli intre visare, dorinta si speranta.

Stii, amalgam de dorinte, sperante, trairi, suferinte, fericiri si doar iubire.

Nu am nevoie de ajutorul nimanui, ci am nevoie de mine ajutandu'ma pe mine. Singura persoana care ma cunoaste indeajuns de mult incat sa ma poata schimba si ajuta sunt eu, doar ca de multe ori as prefera sa fie altu/alta.
Cu cat ajungi sa te cunosti mai bine cu atat mai mult inveti ca ai si mai multe responsabilitati.
Dar nu, nu ma plang. Ma bucur ca e asa. Ma bucur ca spun asta. Ma bucur pentru ca asa voi stii sa apreciez cea mai apropiata persoana mie, adica eu.