...uneori ai impresia că dacă dispari, lumea se va opri în loc cu tine. că îl va durea aşa de tare, încât totul va avea sens din nou. dar el va fii bine într-un sfârşit, iar tu nu vei mai fi. unii oameni sunt făcuţi să vină şi să plece din viaţa ta, fără să se uite o clipă înapoi. ca şi cum nici n-ai fi existat. altora le ia o viaţă ca să uite... atunci când eşti tânăr crezi doar că vor exista mulţi oameni de care te vei lega. mai târziu îţi dai seama că asta se întâmplă doar de câteva ori. unele momente le trăieşti doar o dată în viaţă, după care tânjeşti la nesfârşit, sperând că se vor întoarce. dar nu e aşa.
unii oamenii se complac în existenţa lor mizerabilă, searbădă, ştearsă. alţii duc o viaţă riscantă, distrugătoare, şi trăiesc ca şi cum n-ar mai exista ziua de mâine. cu toţii sunt, mai mult sau mai puţin, la fel de nefericiţi.
..cred că dacă, într-adevăr, există vreun Dumnezeu, nu ar fi în niciunul dintre noi, ci s-ar afla în spaţiul ăsta dintre noi. dacă există vreun pic de magie în această lume, trebuie să fie în încercarea de a cunoaşte pe cineva, de a-l înţelege, dăruind..
de a lupta pentru el, chiar dacă probabil nu vei reuşi niciodată.
unii oameni nu ştiu să fie fericiţi. se întâlnesc cu ea doar o dată şi nici atunci nu-şi dau seamă că e clipa lor magică.. alţii sunt doar mereu nemulţumiţi.
sunt unii care strălucesc...fără să facă nimic, şi-ţi ajunge doar să-i priveşti şi să înţelegi totul... cu care ai sta ore întregi doar în tăcere. cu alţii ai conexiuni dincolo de orice explicaţie. sunt unii oameni pentru care ai risca tot, fără ca ei să dea nimic în schimb. niciodată nu poţi înlocui pe cineva pentru că fiecare este făcut din detalii particulare atât de frumoase... care-ţi vor lipsi..
