Visele înseamnă multe lucruri. Sunt oglindirea dorințelor ascunse, gândurile care ne duc în viitor, problemele din prezent care ne tulbură nopțile și multe altele.. Dar mai presus de toate, ele sunt felul fiecăruia de a evada din sfera sufocantă a realității. Prin ele putem zbura prin apă sau înota prin aer și ne putem colora universul cu un sărut și o sclipire în ochi. Sunt toate posibilitățile imposibile, însumate în câteva ore de euforie relaxantă. De curând, mi-am dat seama că unele sunt pur și simplu menite să rămână vise și că orice am face împotriva soartei care nu vrea să le îndeplinească, e inutil. Sigur, pentru asta s-a inventat conceptul de "ambiție", însă câți dintre noi îl folosim? Câți luptăm cu adevărat pentru ceea ce ne dorim? Pe zi ce trece, îmi dau seama că lumea asta devine din ce în ce mai superficială, la fel și gândirea oamenilor. Oare dorința de a avea o ambiție a devenit ea însăși o ambiție..?

Bărbaţii sunt exact ca ploile de vară: nu ştii niciodată când vin şi când dispar, nici dacă sunt calde şi blânde sau ameninţătoare şi mult prea reci. Un lucru este cert însă, întotdeauna sunt fugitive. De asemenea, o ploaie îţi poate aminti de cineva.. care odată a însemnat ceva. Dar oare dacă putem simţi atingerea picăturilor la fel de intens ca atunci, înseamnă că şi sentimentele ne pot prinde din nou în plasă? Poate că acel sărut udat de norii ce ne-au prins singuri în noapte s-a evaporat de pe buzele noastre, dar nu şi din amintiri. Nu ştiu cum va fi ploaia atunci când norii se adună laolaltă, aşa cum nu ştiu ce vrei de la mine când apari brusc şi senin în lumea mea. Dacă tu eşti ca o ploaie, aştept să mă mângâi uşor în timp ce mă acoperi, iar dacă tu eşti furtuna.. aştept să înalţi mai apoi soarele pe cerul meu..

:)

♥ ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee frumossss♥

Toma Pahonţu: ''Nu eşti pentru mine numai femeia iubită, eşti însuşi destinul meu pentru care am fost creat şi care mi s-a impus. De aceea din clipa când te-am întâlnit ai devenit viaţa şi moartea mea. Am luptat împotriva d-tale, m-am ferit, m-am zbuciumat, te-am blestemat, toate în zadar. D-ta trăiai în mine înainte de-a te fi cunoscut... Până atunci îmi făuream idealuri şi scopuri de viaţă, mă războiam cu lumea întreagă; de când te-am văzut, d-ta îmi întruchipezi tot, absolut tot''

Să iubeşti pe cineva fără să aştepţi nimic în schimb, aia e iubire; să-i dai tot ce ai, iar când nu mai ai nimic să i te dai chiar pe tine însuţi, aia e iubire. Şi nu, nu e obsesie, pentru că la un moment dat când te va izbi realitatea în faţă şi vei fi la fel de consumat că o ţigară care a ajuns la filtru, când orice sentiment ai încerca va avea gustul amar al iubirii şi vei trece apatic prin viaţă, atunci îţi vei da seama că nu mai ai nimic. Iar oamenii care nu mai au nimic sunt cei mai puternici pentru că pot să renască. Dacă au mai trecut şi prin Iad şi au ieşit vii de acolo, nu mai e nimic acum care să le stea în cale.
Cât despre cel iubit…n-am să înţeleg niciodată plăcerea lui de a-l nimici pe cel care-l iubeşte. Plăcerea de a-i transforma inima într-un joc de darts în care caută să găsească punctul cel mai vulnerabil. Şi aruncă săgeţi una după alta, în timp ce celălalt stă şi îşi acceptă soarta ca un Hristos răstignit pe cruce. Pentru că iubirea nu doar te ia de mână şi te mângâie pe creştetul capului, ea te aruncă la pământ şi te calcă în picioare, îţi râde în faţă şi te îmbolnăveşte, te face să îţi tuşeşti şi ultima urmă de umanitate din tine şi îţi zdrobeşte fiecare părticică din cel care ai fost cândva. După ce întâlneşti iubirea te uiţi în oglindă şi nu te mai recunoşti…ori eşti un om mai bun, ori ultimul om de pe pământ. Oricum ar fi, iubirea nu te lasă la fel. Şi de acum înainte nimic nu o să mai aibă vreodată acelaşi gust… Te întrebi, apoi, dacă vei mai putea iubi vreodată atât de mult. Poate că nu. Dar măcar n-o să mai fii martir din nou.

Anumite suflete se nasc pentru a fi impreuna.
Restul au probleme de la inceput si in scurt timp dragostea nu mai este de ajuns.
Ne indragostim nebuneste, indragim defectele persoanei iubite, ne dorim cat mai multe momente impreuna, tanjim dupa gesturi simple si, fara sa ne dam seama, renuntam la tot ce eram candva.
Am cunoscut multe femei care au renuntat la propriile vise din dragoste sau teama. Le-am cunoscut si am fost una dintre ele.
M-am indragostit si am iubit cum soarele iubeste cerul, cum florile iubesc ploaia. M-am indragostit si am uitat de mine, de ce urma sa fac, de lucrurile care imi placeau si am ajuns sa iubesc tot ce uram candva: asa este viata, cunosti sufletul pereche si descoperi ca ascunde tot ce nu voiai candva. Vine tot la pachet, ori accepti bunul si rau, ori ramai cu un suflet dornic si un pat gol.
M-am indragostit si, ca majoritatea femeilor, am decis ca anumite lucruri merita schimbate. Intr-adevar, cine te iubeste, trebuie sa te iubeasca asa cum esti. Multi n-au inteles ca noi, femeile, ne dorim intotdeauna tot ce este mai bun pentru barbatul iubit si deseori trebuie sa-l aducem cu picioarele pe pamant, sa ne asezam la o masa, sa calculam cheltuieli si castiguri, sa intelegem daca luptam impreuna sau unul dintre noi doar sta si priveste.
M-am indragostit si brusc m-am pierdut. Pentru ca asa suntem noi: stresante, incapatanate, suparacioase, puternice, sufletiste si perseverente.

Eu zic sa ne iubim astazi cat putem de mult, sa planuim doar ziua de azi, sa nu zburam prea departe pentru ca vantul iti oboseste aripile tocmai cand te bucuri prea mult de priveliste.

Ofera-i vietii sansa de a te surprinde, lasa totul sa vina de la sine, bucura-te de ce ai astazi pentru ca, desi este greu de acceptat, totul este posibil in viata. Astazi esti, maine nu se stie.

Oriunde și oricand

"La multi ani, iubito!"E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. Se așează la masa din bucatarie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală.Iși aruncă privirea pe masă și vede biletul. Ridică o sprânceană și deschide biletul împaturit în două, își pune ochelarii și începe să citească.“Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap.M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te pup.”Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de caise. Sub farfurie se află un alt bilet.“Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită. Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.”Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește.“Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară.Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți.Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește.“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.”Ea zambește și deschide biletul.“Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.”Zambește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind. Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată Panda.“Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată Panda. Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut burtica am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc. Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odată!”Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet.“Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.”Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide.“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.”Azi am încercat să-ți arat că, deși m-am schimbat, nu am uitat de noi. Incă țin minte ce îți place, ce îți dorești și ce nu mai fac. Păcat că nu mi-a venit ideea asta acum un an, când ne-am despărțit.Poate nu mai stăteam singur într-o bucătarie goală visând cu ochii deschiși că încă umbli prin casă...

Si sa ne gandim si in felul asta

El nu e perfect.Tu nu esti,si voi doi nu veti fi niciodata perfecti.Dar daca el te face sa razi cel putin o data,sa te gandesti de doua ori ,si daca el admite ca un om poate face greseli lasa-l sa fie langa tine cat poti tu de mult.El nu-ti citeste mereu poezii si nu se gandeste la tine in fiecare clipa,dar el iti va da o parte din el stiind ca asta inseamna sa rupa bucati.Nu-l rani,nu-l schimba si nu astepta mai mult de la el decat poate da.Nu analiza.ZaMBESTE Cand te face fericita ,atunci cand tipa il faci nebun,dar iti e dor de el atunci cand nu e acolo.
Dragostea doare atunci cand iubirea nu e acolo unde ar fi trebuit sa fie pentru ca baieti perfecti nu exista,dar intotdeuna exista un baiat perfect pentru tine.

Nu există reguli, există sfaturi

Vrei să cucerești o femeie?
Învăță se o surprinzi fără să pretinzi prea mult în schimb, să o lași să te cucerească elegant fără să o forțezi, să o asculți când îți povestește despre trecut pentru că reprezintă durerea și mândria din ochii ei, să o ridici de la pământ, să o susții când trebuie să treacă peste obstacole mult prea importante, să o ierți când nu te vrea pentru că o face pentru a te proteja, să nu pleci când te alungă, să îi întinzi mână când ea vrea să plece singură, să o îmbrățișezi când plânge, să faci mai mult și să vorbeși mai puțin.

Gesturile mici te ajută să treci peste momente grele...

O mască

Mulți n-au înțeles că în spatele unui zâmbet se ascunde multă dezordine.
Mulți n-au înțeles că a fi timid nu este întotdeauna o calitate, deseoriaș spune mai multe dar în timp am construit un zid peste care nu reușesc să trec. Un zid clădit cu minciuni, promisiuni și dezamăgiri.
Mulți n-au înțeles că o lacrimă nu te face mai slab, mai firav sau mult prea romantic. O lacrimă te face om și este normal să plângi din când în când. Amintirile ne deosebesc. Ne fac viața mai ușoară.
Mulți n-au înțeles că vorbele dor. Am învățat să trec peste critici inutile, să-mi văd de drum deși deseori aplec urechea către o părere proastă și pierd echilibrul. Îmi revin. Pentru o secundă mă pierd. Îmi revin. Și merg înainte.