Anti-Orgoliu

Pentru prima oară nu ştiu cum sau cu ce să încep. Niciodată nu m-am gândit o săptămână înainte să încep o scrisoare sau, când m-am gândit, am ajuns la concluzia că de fapt nu vreau să o scriu sau că nu s-ar merita niciun cuvânt. Dar scrisoarea asta se scrie aproape singură, fără să fie în vreun fel influenţată de gurile rele, de vanitate sau, de ce nu, de raţiune. Şi ai să înţelegi de ce.
Astăzi mi-am dat seama că oricât de mulţi prieteni adevăraţi aş avea, niciodată nu vor fi cu toţii de aceeaşi părere şi opiniile lor, unele sincere, încurajatoare sau dure, altele răutăcioase, venite dintr-o gelozie inevitabilă se vor amesteca mereu si mă vor face foarte confuză şi în acelaşi timp vulnerabilă. Vreau să am în continuare încredere în tine şi pentru asta mă am doar pe mine. Sper că ştii că fac pe proasta, pe oarba, pe surda, pe aiurita. Dacă îmi pun o pânză groasă la ochi, dopuri în urechi şi trec peste tot ce aud şi văd este pentru că aşa vreau şi pentru că pot. M-am săturat de dramatizările exagerate, de sentimentul de demult de neputinţă şi de slăbiciuni. Mi-am revenit. Sunt mult prea fericită acum. Mă trezesc dimineaţa cu părul ciufulit şi mă uit în oglindă ce zâmbet de copil zăpăcit pot să am. Ştii cât de dor mi-a fost de el? N-ai cum să ştii.
Nu îmi mai e frică. Nu îmi mai este frică deloc. Mă gândesc la tine fără nicio reţinere. Îţi spun atât de multe, deşi s-ar putea să nu te intereseze. Te privesc de fiecare dată când am ocazia de parcă ar fi singura. Îţi zâmbesc şi nu îmi mai este frică să fac asta. Fac toate astea deşi ştiu că ochii tăi s-ar putea pierde în orice secundă pe undeva prin spatele meu, la o alta, chiar dacă ştiu că pentru tine s-ar putea să nu însemne nimic; nu îmi pasă, sunt prea fericită acum. Eu sunt aici şi am să fiu mult timp de acum încolo. Dacă ai să mă iei de mână am să rămân cât ai sa-mi ceri sau dacă ai să pleci fără niciun regret n-am să te urăsc nicio secundă. Eşti liber să faci orice. Deja simt că nu îmi mai asum niciun risc. Dacă mâine nu vrei să mai fii nu vreau să te gândeşti că aş putea să sufăr. O lovitură în plus de la tine nu s-ar mai simţi deloc, crede-mă. Atâta timp cât ştiu că te-a lăsat sufletul meu să-mi intri în gând şi că nu ai intrat cu forţa, mă pot resemna să nu te am lângă mine, deşi e greu. Starea de acum valorează pentru mine cât n-a valorat nicio secundă din anul trecut. N-ai cum să înţelegi, pentru că niciodată n-am încercat să îţi explic asta.

........

 Am fost rea de multe ori şi de multe ori am fost şi egoistă. Am ignorat multe sentimente care mi se puneau înainte pe tavă, dar nu regret. Ştiu să-mi apreciez sufletul şi ştiu că niciodată n-aş putea să stau lângă cineva pe care nu-l iubesc. Se spune că iubirea se transformă mai devreme sau mai târziu în ură, dar nu mi s-a întâmplat niciodată şi nici nu cred că s-ar putea. Ori iubeşti, ori urăşti, ori te doare în cot...Defapt.. mai stii tu iubire cat mi'am ranit eu inima pentru ca voia pur si simplu sa fie langa a ta..? Si nu renunta nicio clipa sa ma faca sa sper..Dupa ce m'am "linistit de "tine".. ma gandeam cat de naiva am dost ..nu eu. inima mea.. ce inima am iubire.. Pot ţine în mine oricât, dar tot va veni o zi când mă voi scufunda în apă, sub clar de lună şi voi începe să povestesc ce se întâmplă cu mine. Aşa îmi revin. Singurul lucru pe care niciodată nu aş suporta să-l pierd: încrederea că eu voi fi mereu acolo pentru mine, să mă ascult.

Simplitatea complicată.

Am pierdut mult dar am invatat sa gasesc si rasplata ,acele ramasite care atunci cand iti pierzi speranta ,atunci ies la lumina.Am invatat sa ma regasesc in lucrurile simple ce cu adevarat ma definesc ... am invatat sa "imi placa".Imi place atunci cand ma cufund in litere,imi place sa evadez din realitate sa ma pot pune in locul intamplarilor ... sa-mi creez propria poveste,simpla dar complicata in acelasi timp.Imi place sa iti vad surasul atunci cand te regasesti printre cuvintele mele.Imi place sa zbor  in aceea poveste si sa las viata asta "complicata" spre una mai simpla.Imi place sa te bucur,sa radiezi,sa te ajut...dar in acelasi timp trebuie sa-mi placa sa ma regasesc in propria persoana, sa invat de la mine,sa ma pot ajuta singura.Sa nu depind de tine ,sa incerc sa-mi folosesc propriul ajutor ... ajutorul spre propriul meu drum.

O simplitatea complexa,dar si o complicare nedefinita.Vreau sa vad doar frumusestea simplitatii ci nu si ceea a lucrurilor care noi le numim scumpe ... scumpe?!Dar de ce folos? Vreau ca simplitatea mea sa fie si complicata sa o pot defini ,sa o pot ghici ,sa o pot regasi.Eu doar stiu sa ma bucur de o raza de soare ,de un fulg de nea ... de un zambet regasit pe chipul tau ... de acele gesturi si fapte cu adevarat simple.Asi mai spera ca nu numai eu sa cred asta ...poate in zadar ,poate nu ... dar inca ma bucur de simplitatea mea complicata cu un strop ce vrea sa se hraneasca cu iluzii,vise si bucuri nespuse.

"Simplu este atunci cand spui ,cand rostesti ... dar complicat cand simti fara sa poti sa te stapanesti. "

Eu.

Sunt ca o boala a acestei planete si imi place sa ii infectez si pe altii. Eu sunt eu. Unica prin felul meu banal de a fi. Sunt tot ce voi nu ati reusit sa apreciati. Detest prostia, minciuna, tradarea, lacomia, lasitatea, nepasarea, duplicitatea si persoanele care se supraapreciaza. In schimb apreciez sinceritatea, bunatatea, corectitudinea si respectul, dar astea la persoane pe care le numeri pe degetele de la o mana. Ce s-a intamplat cu respectul, increderea, iubirea si aprecierile corecte? S-au mutat pe alta planeta sau noi ne transformam in animale, uitand sa fim oameni?

L'am visat..
E un sentiment.. care nu imi place.. M'a facut sa mi amintesc atatea.. N'am sa spun ce am visat.. cum etc.. Spun doar ca mi;a lasat un gust in vis de dor.. apoi.. nu mi'a mai pasat.. M'a facut sa ma uit putin in spate si sa  vreau sa'l am macar pentru o zi.. dar apoi nu a mai contat.. Defapt, toata viata o sa conteze, dar am zis.. nu ma mai uit inapoi..
Tot ce pot sa marturisesc.. este ca a venit din partea lui, am cedat putin, iar apoi eu am fost cea care a refuzat.. si a oprit totul. Am suferit destul, m'a durut destul.. Si nu e usor.
Ma intreb daca e un semn, un mesaj..sau pur si simplu un vis ce mi';a aratat ca am putut refuza ceea ce odata am iubit enorm...