Atâtea gânduri îmi cuprind mintea...O ploaie vie şi intensă de sute şi sute de gânduri mici şi mari mă invadeaza
pur şi simplu. E atât de greu să le opresc,dar poate e atât de greu a le opri pentru că nu vreau.Poate chiar vreau să fiu cuprinsă de acele gânduri,de acele amintiri pe care aş vrea să le trăiesc cât mai des în acest nou an care abia a sosit în viaţa mea.De ce?De ce sufletul şi mintea mea nu pot uita toate acele momente ce au trecut?Poate pentru că am nevoie de dulceaţa şi amarul a ceea ce ele sunt,poate că datorită lor pot trece mult mai uşor mai departe.Ciudat să fii în această stare,dar e şi la fel de minunat...poate că aş mai vrea să trăiesc această stare,nu ştiu sigur, dar sunt sigură că nu am să abandonez amintirile şi sentimentele avute cum poate alţii fac,ci am să le impregnez în mine,pentru a le transforma în ceva bun,în tot ce vrea imaginaţia mea.Da,nu pot uita şi dacă voi încerca să uit mă voi amăgi în van.Voi trăi şi mă voi împăca cu tot ce simt şi tot ceea ce mi se întâmplă,cu trecutul,cu prezentul şi cu viitorul aşa cu m-am obişnuit, deşi e atât de greu să te împaci cu toate.Poate că tot ce m-a cuprins mă transformă în ceea ce sper eu să fiu,un eu adevărat,un eu care se întăreşte prin tot ceea ce a trecut şi care este sincer cu el însuşi.Asta voi încerca să fac de acum încolo,să fiu cât mai sinceră posibil cu mine,să nu mă prefac că simt altceva sau să încerc să anulez ceea ce simt ,doar pentru că este prea mult şi prea intens.Voi încerca să mă împac cu propriile sentimente.
P.S:Sper să reuşiţi şi voi :)
