Noi , cei care iubim , ar trebui sa fim mandrii ca avem curajul sa o
facem si ca am fost inzestrati cu capacitatea de a iubi , in loc sa ne
rusinam , sa ne ascundem iubirile sau sa lasam orgoliul sa castige . Noi
toti ar trebui sa ne traim iubirile pana la capat , nu sa abandonam ,
oricat de ispititoare ar fi alte trupuri , cat de dulci alte buze sau
cat de verzi alti ochi . Nu ar trebui sa ne cautam refugiul in alte
brate , si sa abandonam doar pentru ca persoana iubita a facut o
greseala .
Iubirea ar trebui sa fie sincera , sentimentele pure , ochii nu ar
trebui sa minta , iar buzele sa spuna doar adevaruri . Orgoliul nu ar
trebui sa stea in preajma iubirii , vorbele nu ar trebui sa fie
veninoase , iar actiunile ar trebui sa fie cugetate . Indiferenta nu are
ce cauta in povestea cu iubirea . Cam asa ar trebui sa stea treaba
defapt .
Indiferenta doare , iar vorbele pricinuiesc rani adanci . Orgoliul
duce spre nepaasare si indeparteaza . Gesturile necugetate duc la alte
gesturi necugetate si tot asa .
