A(i) fost odata...

Am fost anihilata. Tot ceea ce am fost, tot ceea ce era mai bun in mine a disparut. Am uitat sa citesc, am uitat sa scriu, am uitat sa gandesc, am uitat sa fiu. Am fost uniformizata, mi-am pierdut diferenta, am pierdut tot ceea e era special. M-am pierdut. Imi bazez existenta pe ce eram, acum ceva ani, imi bazez existenta pe ce eram cand imi placea de mine. Ma ascund, ma mint pe mine insumi, incerc sa ma conving ca nu e chiar asa de rau, ca pot sa imi revin. Dar in momentul in care incerc sa citesc ma plictisesc dupa primele 3 randuri si sunt distrasa de instrumentele tampitoare preferate ale societatii moderne. In momentul asta mi se face rau, mi se face scarba de ce am ajuns sa fiu, mi se face scarba de faptul ca sunt tot ce mi-am promis ca nu voi fii. M-am dezamagit, ma dezamagesc in fiecare zi, si ii dezamagesc si pe cei care stiu cum eram; ii dezamagesc pe cei care isi mai amintesc cum ma indragosteam de fiecare carte, de fiecare personaj, de fiecare rand, si cum pe fiecare le iubeam diferit. A aparut un gol in mine la un moment dat si am simtit nevoia sa il umplu, si am ales sa o fac pe calea mai simpla, mai comoda, mai rapida, calea care acum isi cere tributul si imi rapeste orice urma de dorinta culturala. Sunt ca un zombie, marsaluiesc in nestire, cautand un leac pentru ceea ce am devenit. Multa vreme m-am amagit cu speranta ca e doar o perioada, ca o sa treaca de la sine. Apoi mi-am dat seama ca uitam sa ma gandesc la acest lucru, mi-am dat seama ca eram atat de acaparata de tot ceea ce reprezinta aceasta "fericire temporara" pentru unii. am uitat sa imi fac griji, si abia atunci am realizat cat de periculos e.. Sunt inconjurata de non-valori care se bat pe sufletul si mintea mea. Si mintea mea a cedat. Am ratat. O sa mai imi revin oare? Mi-ati luat tot..