...îmi amintesc de ce mi-ai spus o dată. că mereu ai ştiut cât de mult te-am iubit.. mă trezeam în fiecare dimineaţă cu sentimentul ăla sâcâitor că e o nouă zi fără tine, că e o nouă zi în care te pierd. îţi auzeam paşii cum se îndepărtează, şi nu puteam să fac nimic. doar eu iubeam, singură.  dar nu te regret, căci te-am iubit cândva, şi mă bucuram de orice reuşită de-a ta. căci m-ai făcut de atâtea ori fericită, fără să ştii, fără să vrei. 


...nu-i nimic dacă ai uitat uşa larg deschisă când ai plecat, lăsând un frig sinistru după tine. şi nu-i nimic dacă a venit toamna, şi cuvintele nu-şi mai au rostul între noi. nu-i nimic dacă am încetat să mai vorbim şi cu timpul am uitat unul de celălalt. iar viaţa noastră a luat-o pe alte căi. şi nu-i nimic dacă ţi-ai regăsit ecoul în alţi ochi. nu-i nimic că am uitat totul...





am să te păstrez mereu când scriu, când mă ascund, când învăţ ceva nou despre viaţă şi-aş vrea să-ţi împărtăşesc şi ţie.
 în răsăritul pe care-l văd chiar acum. în nenea ăla de la Unirii ce cânta la vioară.
...când depăn amintiri la un pahar de vin, când simt că  nu mai pot să continui, că mă las bătută.. când vreau să fiu mai bună. 
te păstrez în eternitate.