Una din acele stari in care mi'e frica sa nu ma doara inima..
Imi schimb prea repede starile si gandurile.. si eu una il consider un defect.

Am invatat sa iubesc frumos,sincer.. chiar daca ma mai prostesc eu si arat imatura de multe ori si in toate felurile, defapt iubesc din tot sufletul, dar sunt persoana care vrea mai mult dupa ce totul este o obisnuinta pentru toti. Nu'mi place rutina simpla si nu'mi place sa nu fie scanteia de care am nevoie pentru a fi "cea mai cea!".
"Only two of a kind become one"  oare sunt cei ca mine care gandesc la fel?..