- Mă iubești ? m-a întrebat în timp ce-mi acoperea spatele gol,cu mii de sărutări.
- Da... i-am șoptit.
S-a oprit, și m-a tras mai aproape de el. Îi puteam simți respirația
caldă pe față. M-a sărutat atât de apăsat , că am crezut că o să rămân
fără răsuflare.
- Faci ceva pentru mine ? m-a privit lung in ochi.
Mi-am tras picioarele sub mine, și-am refuzat să-l privesc. Dar mi-a luat bărbia, și m-a indreptat către el.
- Te rog ... ochii lui erau atât de dulci, că nu l-am putut refuza.
- Bine...
- Mută-te cu mine...
M-am uitat indelung la el, era cât se poate de serios, aștepta răspunsul
meu cu teama, puteam să văd asta din modul în care iși frângea buza,
mereu făcea așa, când era nerăbdător. În mod normal , tu sau ea a-ți
sări in sus de fericire, dar eu ... e mai complicat de atât, și el
știe...
- Deci e un nu ? se uita la mine cu ochii lui mari și negri, iar ceva
din glasul lui, m-a facut să-mi dau seama, că merita mai mult decât eram
eu, dar nu i-am răspuns.
Într-un sfârșit s-a ridicat, și-a luat blugii și s-a întors din nou spre
mine, încă aștepta să-i spun un "Da.". Dar nu puteam , mi-era frică de
mine, de ce puteam să-i fac. Și-a adunat toate hainele, m-a sărutat pe
obraz, dupa care și-a indreptat pașii spre ușă. Aș fi putut să-l opresc,
dar n-am vrut. S-a oprit totuși in prag.
- Voi reveni ... Să știi, nu renunț. Îmi pare rău.
Se întoarse pentru o clipă, și l-am văzut zâmbind. Un zâmbet de băiețel
obraznic, care tocmai a facut ceva rău. Dar mi-a plăcut. Mi-a facut cu
ochiul și-a plecat.
Am rămas in sosete si cămașa, ghemuită in pat, încă privind spre locul
în care cu câteva ore în urma dormea el. Acolo îi era locul, acolo ...
m-am străduit să nu accept ce avea inima să-mi spună, dar știam că
pierdusem deja lupta aia, așa că am scâcit lung înainte să-mi las
mintea, să-mi șoptească adevărul ... "Acolo ... lângă mine. "
