vineri, 14 septembrie 2012

Dragul meu,


azi e ultima oara cand iti scriu.

nu stiu cum sa incep.  nu mai am cuvinte de mult pentru tine..mi-e greu sa-ti scriu, dar orgoliul fata de tine nu-si mai are locul.

...am stat toata dimineata si mi-am amintit de noi, de momentele noastre frumoase.. nu intelege gresit, nu-ti cer nimic prin mesajul asta, nu vreau nimic de la tine, dar am simtit nevoia sa-ti scriu.
...o vreme chiar am fost fericita.. stiu ca e tarziu, si stupid sa ma trezesc acum. a trecut mult timp, mi se pare o vesnicie. ne-am indepartat.. ne-am instrainat si fiecare isi vede de drumul lui.
stiu totusi, ca poate pentru o clipa doar, ai fost si tu la fel de fericit ca mine.

...imi pare rau si-mi cer iertare pentru tot raul pe care ti l-am facut poate, ni l-am facut. imi retrag toate cuvintele urate, toate reprosurile, toata ura ce-am acumulat-o de-alungul timpului..

nu-mi pare rau pentru nimic, doar c-am fost atat de fraiera si n-am stiut sa mi te pastrez.

 nu regret nici o clipa petrecuta alaturi de tine. am invatat ca totul are un sens, ca nimic n-a fost intamplator. prin tine am invatat sa iubesc, m-am inaltat cum nu credeam ca un om o va putea face vreodata. am aflat ce e credinta. bunatatea. demnitatea. mi-ai deschis noi orizonturi, m-ai facut sa vad si partea frumoasa din mine.mi-am gasit locul si sensul. am invatat sa privesc dincolo de tot ce se vede.  frumusetea simplitatii. firescului.  adevaratele valori.
prin greselile si iubirea ce ti-am purtat-o, am crescut.
 prin tine, iubitule, am inceput sa traiesc.  viata ne va duce pe drumuri necunoscute, departe unul de altul; dar iti multumesc ca ai fost. trecator prin viata mea, dar totusi atat de important. atat de necesar..