`ştii sentimentul ăla când eşti întins în pat şi deschizi ochii ? soarele intră timid în cameră printre jaluzele, şi te arde pe obraji. e o nouă zi. afară se aude zbuciumul necontenit al lumii.. maşini, tramvaie, păsări, copii. lumea nu s-a oprit în loc. cunoşti sentimentul acela de posibilitate când te trezeşti ? speranţă, tărie.. tragi aer în piept, şi n-apuci să te dezmeticeşti bine, când ceva se stinge irevocabil în tine.
...e o zi ca oricare alta, trecătorii nu se opresc din mers, maşinile îşi continua acelaşi drum al existenţei lor placide. câteva frunze împrăştiate de vânt pe alee, copii grăbiţi spre şcoală.
simţi cum totul trece pe lângă tine, şi nu mai poţi face nimic. eşti trântit în pat, închis în camera ta prea mică, iar ceasul se aude obsedant.
...asta a fost el.. o fericire ce-a trecut aievea pe lânga lumea mea. fără cuvinte.. uneori nu există cuvinte.
