ştiu că nu sunt eu motivul pentru care te trezeşti dimineaţa, cea cu care eşti în gând când te ridici din pat. da, aş fi vrut să fiu eu motivul pentru care stai cu telefonul în mână, aşteptând. motivul pentru care te întristezi, trânteşti uşa şi pleci. motivul pentru care bei pahar după pahar, motivul pentru care iei maşina nervos şi pleci, numai tu ştii unde. motivul pentru care zâmbeşti uitându-te în gol. aş fi vrut să fiu eu aceea care printr-o singură îmbrăţişare să-ţi lumineze ziua. motivul pentru care râzi ca un copil minute în şir, motivul pentru care îţi strălucesc ochii ăia verzi.. motivul pentru care plângi.. căci eu o fac.. mai mult decât ar trebui.
n-ai să întelegi niciodată de ce îmi plec capul din senin şi-mi şterg cu mâneca ochii. de ce amuţesc şi-ţi zic că n-am nimic, că mi-e puţin frig, şi-mi cufund capul în geaca ta, rămânând fără suflare.
nu ţi-am cerut niciodată să mă înţelegi, ci doar să mă iubeşti. să-mi fii acasă, culcuşul în care mă adăpostesc de lumea asta mare şi rece, ce mi-e străină.. să-mi fii adăpost şi alinare, să-mi vindeci durerea, căci sunt doar un copil ce caută drumul înapoi spre casă.
