Hear me now!

 E trecut de miezul noptii si parca mi'e frica de intuneric, sau de lumina, sau de tot ce inseamna singura.. Nu vreau sa fiu singura, nu pot, fiindca tot ce e in mine, in mintea mea , ma cuprinde si ma face sa ma simt vinovata mereu.. Pentru ce? Nici eu nu am raspuns.. Sunt atat de slaba ca nu pot lasa in urma ce trebuie lasat in urma?! De ce scriu acum? Scriu pentru ca am nevoie sa'mi schimb expresia fetei, sa ma simt usurata, cand sunt singura totu imi apare si mi se plimba prin minte, parca as fi fost vinovata de ceva.. Inima mea e slaba , nu eu. Ea e nepasatoarea fata de trupul meu si cea caruia ii pasa de tot ce a iubit vreodata si iubeste. Cine merita atata atentie degeaba? Nu o pot oferi fizic, ci doar psihic , si asta ma omoara:(. Nu pot atinge nimic din ce'mi doresc fizic, ci doar inauntru meu, iar asta ma omoara... Par a fi fara niciun sentiment in neregula, dar numai eu stiu ce "afacere sentimental-dureroasa" imi provoaca impreuna inima si sufletul.Am avut postari in care degetele mele scriau pentru a deschide ochii multora sau poate doar a unei persoane, dar acum vreau sa'mi scriu pentru mine, sa depasesc ce mi'a fost dat odata.. Poate starile mele sunt de vina, fiindca sunt schimbatoare, dar noaptea, numai eu stiu ca e acelasi , mereu!