marți, 10 iulie 2012

...

Larysaa Ba: te mai gandesti la el?
Larysaa Ba ::(
Andrraaa :]: n'a trecut o zi sa nu ma gandesc de cand ne am despartit
Andrraaa :]: dar ma resemnez
Andrraaa :]: m am resemnat

sâmbătă, 7 iulie 2012

Well.. somethin' like this.. happens all the timp. Weak people:*!

-Can I ask something?
-Sure.
-Was it easy?
-Was what easy?
-Leaving me. Saying all that cute stuff then just walking away like it was nothing. Like we were nothing. Like I was nothing.

marți, 3 iulie 2012

Fiecare zi pe care o trăiesc
Vreau să fie o zi în care să dau ce am mai bun.
Sunt doar una, dar nu sunt singură,
Cea mai bună zi a mea este încă necunoscută.
Mi-am sfărâmat inima pentru fiecare câştig pentru a gusta dulceaţa,
Am înfruntat durerea,
Mă ridic şi cad, dar prin toate astea, măcar asta rămâne:
Vreau o clipă
Când sunt mai mult decât aş fi crezut că pot fi vreodată,
Când toate visele mele
Sunt la o bătaie de inimă depărtare,
Şi răspunsurile depind de mine.

luni, 2 iulie 2012

Si as inchide ochii pentru tot ce am suferit, doar sa'mi aduc visele unde am vrut mereu cu tine.
Parca as da o fuga acolo unde inima vrea sa ma duca, sincer!:)

duminică, 1 iulie 2012

when your mind says "give up", hope whispers "one more try"

ştiu că nu sunt eu motivul pentru care te trezeşti dimineaţa, cea cu care eşti în gând când te ridici din pat. da, aş fi vrut să fiu eu motivul pentru care stai cu telefonul în mână, aşteptând. motivul pentru care te întristezi, trânteşti uşa şi pleci. motivul pentru care bei pahar după pahar, motivul pentru care iei maşina nervos şi pleci, numai tu ştii unde. motivul pentru care zâmbeşti uitându-te în gol. aş fi vrut să fiu eu aceea care printr-o singură îmbrăţişare să-ţi lumineze ziua. motivul pentru care râzi ca un copil minute în şir, motivul pentru care îţi strălucesc ochii ăia verzi.. motivul pentru care plângi.. căci eu o fac.. mai mult decât ar trebui.
n-ai să întelegi niciodată de ce îmi plec capul din senin şi-mi şterg cu mâneca ochii. de ce amuţesc şi-ţi zic că n-am nimic, că mi-e puţin frig, şi-mi cufund capul în geaca ta, rămânând fără suflare.
nu ţi-am cerut niciodată să mă înţelegi, ci doar să mă iubeşti. să-mi fii acasă, culcuşul în care mă adăpostesc de lumea asta mare şi rece, ce mi-e străină.. să-mi fii adăpost şi alinare, să-mi vindeci durerea, căci sunt doar un copil ce caută drumul înapoi spre casă.

Nici o oboseala sufleteasca nu se compara, probabil, cu una care provine dintr-o iubire ce nu se poate consola.

..dar probabil, fără a pierde nu învăţăm să preţuim. se pare că iubim de fapt ceea ce ne lipseşte.