Mi as dori sa stiu ca am o putere sa linistesc marea.. marea agitata din mine .
Unde mi-e locul? unde mi sunt visele? care imi este scopu? de ce sunt atat de oarba.. de ce fac totul singura atat de greu, de ce nu accept fericirea..? viata ma loveste de acum, pentru ca mai tarziu sa ce?! Sa fiu iar suparata pe Dumnezeu?! ca sa ce?!.. Sunt groaznica.. desi.. credeam ca am ceva.. un ceva mai aparte, valoros.. nu e timpul meu sa fiu fericita acum? cum poate un om sa fie atat de SLAB.?
   Dar cand am ajuns eu asa..?.. eram o fata care lupta si avea o frumusete interioara incomparabila.. acum ce sunt? sunt un amalgam de sentimente grele.. Mi-e mila de mine.. spuneam tot timpul si multumeam fiintei mele ca nu sunt ca alta lume ce nu-si gaseste pacea si linistea ..iar acum.. viata ma loveste cu pasi ascutiti..
Poate gresesc ca astept sa treaca timpu.. poate ca atunci.. dupa ce va trece tot acest amalgam de confuzie ..atunci voi fi bine, dar atunci va fi poate si tarziu totodata..  Parca nici acum nu ma pot descarca de tot.. dar oare cum pot?.. cate intrebari sa-mi mai pun singura?.. oare am innebunit? nu.. sunt doar prostuta.. stiu.. prostuta pentru ca, cred ca prea mult.. naiva pentru ca nu deschid ochii mei clari.. ii zgarii cu iluzii mincinoase..
Destinul ne-a adus impreuna. Ramai alaturi pana la sfarsit. Calatoria nu dureaza mult. Cel putin o eternitate. Cel mult o viata... Biletul, oricum, nu-i mai scump ca un minut sfarsit intre cuvinte. Te incumeti sa intri-n mintea mea? La urma urmei, ce ai de pierdut? O viata.
 Femeile nu vor să aibă întotdeauna dreptate. Ne supărăm din prostii dar o facem pentru că abia așteptăm împăcarea.