Anumite suflete se nasc pentru a fi impreuna.
Restul au probleme de la inceput si in scurt timp dragostea nu mai este de ajuns.
Ne indragostim nebuneste, indragim defectele persoanei iubite, ne dorim cat mai multe momente impreuna, tanjim dupa gesturi simple si, fara sa ne dam seama, renuntam la tot ce eram candva.
Am cunoscut multe femei care au renuntat la propriile vise din dragoste sau teama. Le-am cunoscut si am fost una dintre ele.
M-am indragostit si am iubit cum soarele iubeste cerul, cum florile iubesc ploaia. M-am indragostit si am uitat de mine, de ce urma sa fac, de lucrurile care imi placeau si am ajuns sa iubesc tot ce uram candva: asa este viata, cunosti sufletul pereche si descoperi ca ascunde tot ce nu voiai candva. Vine tot la pachet, ori accepti bunul si rau, ori ramai cu un suflet dornic si un pat gol.
M-am indragostit si, ca majoritatea femeilor, am decis ca anumite lucruri merita schimbate. Intr-adevar, cine te iubeste, trebuie sa te iubeasca asa cum esti. Multi n-au inteles ca noi, femeile, ne dorim intotdeauna tot ce este mai bun pentru barbatul iubit si deseori trebuie sa-l aducem cu picioarele pe pamant, sa ne asezam la o masa, sa calculam cheltuieli si castiguri, sa intelegem daca luptam impreuna sau unul dintre noi doar sta si priveste.
M-am indragostit si brusc m-am pierdut. Pentru ca asa suntem noi: stresante, incapatanate, suparacioase, puternice, sufletiste si perseverente.

Eu zic sa ne iubim astazi cat putem de mult, sa planuim doar ziua de azi, sa nu zburam prea departe pentru ca vantul iti oboseste aripile tocmai cand te bucuri prea mult de priveliste.

Ofera-i vietii sansa de a te surprinde, lasa totul sa vina de la sine, bucura-te de ce ai astazi pentru ca, desi este greu de acceptat, totul este posibil in viata. Astazi esti, maine nu se stie.