Poate că deseori în locul meu au vorbit lacrimi, priviri sau atingeri.
Poate că deseori m-am purtat ca o adolescentă, alteori am vrut să dovedesc răbdare și optimism și la sfârșit m-am simțit rănită.
Poate că n-am reușit să obțin tot ce mi-am propus și mi-am vindecat durerile știind că acel lucru nu avea loc destul în viața mea.
Poate că sunt insuportabilă atunci când sunt realistă și renunț la vise pentru că nu vreau să suferim, când tu zbori cu gândul și eu te trag înapoi de braț. Aș vrea să zburăm cât mai sus dar îmi este atât de teamă de durere. Îmi este teamă de dezamăgiri. N-aș vrea să picăm. N-aș vrea să suferim.
Poate că nu zâmbesc mereu, dar crede-mă caut puterea în lucruri mici și după o zi închisă în casă, reușesc să o iau de la început, să plec iar la drum trecând peste toate, peste prea mulți "dar" și "poate".
