Sunt atat de obosita.. (din multe puncte de vedere) mai ales ochii nu ma lasa treaza..
Trec prin niste momente in care.. mi'e teama sa nu fiu singura.. sau nici eu nu stiu cum sa reactionez la multe sentimente..
Doare tot ce e in mine, pentru ca mi'a luat toate visele pentru viitor , si alinarea pe care trebuia sa mi'o ofere cand am sa intampin momente grele.. dar nu-i nimic.. am la cine sa ma gazduiesc in brate.. sa ma adapostesc acolo.. tocmai de aia nu o sa ma inchid in mine sau sa ma schimb in rau.. Chiar daca poate o sa iau viata in maini mai devreme ,o sa stiu ca o fac pentru mine, si pentru persoanele care au adevarate valori.
Am ce sa iubesc. Si iubesc persoanele astea intr'un mod atat de real, incat eu le sunt recunoscatoare.
