Si daca te mint pe tine e una, dar daca ma mint pe mine...
Ajungem la un momentdat sa credem chiar si ce mintim. Poate e greu sa acceptam ca suntem ceea ce nu ne multumeste de multe ori.. Si ca nu ajungem la asteptarile celui pe care tu il ai in ochi si vrei sa il "impresionezi".
A fost EL, au fost persoane care mi'au spus "Nu esti ca restul". Si stii cand? Chiar atunci cand nu m'am straduit sa par ce nu sunt..
Atunci cand ochii mei vorbeau in locu meu si eram micuta din mine deschisa si parca doru ala sa iubesc si sa apreciez tot ce'i mai frumos.
Cel mai rusine imi este atunci cand cineva este sincer in privinta mea si nu sunt eu cu mine.. Asta inseamna sa te ascunzi.. sau sa n'ai capacitatea sa te vezi mai bun sau sa vezi realitatea. (Dar e o prostie)
Oare cati din noi suntem sinceri cu ce vrem de la viata? Dar de ce atunci acceptam lucrurile mai prejos de noi , lucrurile carora inima le spune STOP .Dar mintea ca deobicei insista sa te faca un confuz si sa iti faci rau Dar e mai rau atunci cand inima te loveste cu sentimente. Cand iti mai da cate o lectie ca nu o asculti. E greu sa fii tu , pentru ca esti influentat de tot ce'i mai fals si parca iti si place..
Eu cred in mine.. dar nu atat cat sa stiu ca nu i'as face inimii rau din nou. Pentru ca sunt slaba, recunosc, si stiu ca are nevoie de iubire, sinceritate, caldura. Dar de persoana potrivita, nu falsa. Nu sa tina cat o iluzie, si asa ma mint.. si nu sunt sincera.
Stiu ca sunt mai mult de atat ,si stiu importanta sinceritatii cu propria persoana, stiu ca ea mai devreme sau mai tarziu e rezultatu la tot ce ai fost tu sau ai refuzat sa fii!
