Eu iti multumesc tie pentru ca mi-ai dat sa gust din fericire. Chiar am gustat si am simtit implinire, iubire.. Si sunt recunoscatoare pentru asta, orice fata are nevoia sa simta ce am simtit eu cu tine si langa tine.
   Sunt lucruri peste care nu poti trece.Poti ierta, cum si tu ai facut la randul tau , cum si eu am facut, dar sunt semne, sunt cicatrici, ce niciodata nu se vor vindeca, chiar daca tu spui ca iubirea sterge tot raul situatia noastra nu ne prea permite. Eu astept , sa stii, acel moment pentru a alege singura, fara a mai comenta cineva, fara a mai contribui la "fericirea" mea.
 Tu, dorul meu atat de tare ma chinui uneori.. dar ochii mei mereu zambesc cand isi amintesc de tine..
Sunt constienta ca nimeni nu va fii de acord cu fericirea noastra.. Stii si tu asta si iti marturisesc ca eu langa tine chiar am trait si am fost fericita.. Si acum te am in ochii mei cum ma alinti si-mi spui ca sunt frumoasa, si cea mai importanta din lume pentru tine.. si eu iti cer sa astepti acum.. cum sa fiu atat de egoista .. de rea.. sa chinui sufletele atat.. sa nu te las liber .,doar pentru ca sper eu mai incolo... nu ma certa dar nu stiu ce solutie.. Mi a expirat cartela de vodafone stii.. si cand am vorbit iar despre "fericirea mea".. nu sunt sanse..
Imi pare rau ca am stricat tot.. si ca n-am fost demna de tine.. Mereu am sa te regasesc numai in lucrurile frumoase ,, acolo voi stii ca sunt doi ochi verzi si doua maini puternice care mi au intrat in suflet si inima si mi au aromat viata..

A(i) fost odata...

Am fost anihilata. Tot ceea ce am fost, tot ceea ce era mai bun in mine a disparut. Am uitat sa citesc, am uitat sa scriu, am uitat sa gandesc, am uitat sa fiu. Am fost uniformizata, mi-am pierdut diferenta, am pierdut tot ceea e era special. M-am pierdut. Imi bazez existenta pe ce eram, acum ceva ani, imi bazez existenta pe ce eram cand imi placea de mine. Ma ascund, ma mint pe mine insumi, incerc sa ma conving ca nu e chiar asa de rau, ca pot sa imi revin. Dar in momentul in care incerc sa citesc ma plictisesc dupa primele 3 randuri si sunt distrasa de instrumentele tampitoare preferate ale societatii moderne. In momentul asta mi se face rau, mi se face scarba de ce am ajuns sa fiu, mi se face scarba de faptul ca sunt tot ce mi-am promis ca nu voi fii. M-am dezamagit, ma dezamagesc in fiecare zi, si ii dezamagesc si pe cei care stiu cum eram; ii dezamagesc pe cei care isi mai amintesc cum ma indragosteam de fiecare carte, de fiecare personaj, de fiecare rand, si cum pe fiecare le iubeam diferit. A aparut un gol in mine la un moment dat si am simtit nevoia sa il umplu, si am ales sa o fac pe calea mai simpla, mai comoda, mai rapida, calea care acum isi cere tributul si imi rapeste orice urma de dorinta culturala. Sunt ca un zombie, marsaluiesc in nestire, cautand un leac pentru ceea ce am devenit. Multa vreme m-am amagit cu speranta ca e doar o perioada, ca o sa treaca de la sine. Apoi mi-am dat seama ca uitam sa ma gandesc la acest lucru, mi-am dat seama ca eram atat de acaparata de tot ceea ce reprezinta aceasta "fericire temporara" pentru unii. am uitat sa imi fac griji, si abia atunci am realizat cat de periculos e.. Sunt inconjurata de non-valori care se bat pe sufletul si mintea mea. Si mintea mea a cedat. Am ratat. O sa mai imi revin oare? Mi-ati luat tot..

Am nevoie să fiu iubită

Iubirea poate schimba vieţile oamenilor. Avem nevoie de iubire, poate mai mult decât avem nevoie de aer, de apă, de hrană... scriu acum pentru că asta imi cer ochii, inima. Scriu pentru ceea ce simt.

Am nevoie să fiu iubită...Am nevoie să fiu îmbrăţişată şi privită cu dragoste. Am nevoie de mâinile tale în jurul meu. Aici, acum...
Am nevoie de inima ta puternică să bată lângă a mea; ba chiar să o ţină în palme şi să o vegheze. 

Am nevoie de ochii tăi, să mă privească cu dor după o noapte de dormit în paturi separate. Un dor nebun care să ardă de nerăbdare în ochii noştri...nerăbdare că ne vom vedea curând...

Iubeşte-mă când te enervez. Ştii că nu o fac cu intenţie. Ştii că merit iubire. Iubeşte-mă când mă comport ca un copil. Ştiu că atunci râzi cel mai tare.

Iubeşte-mă când plâng, şi şterge-mi lacrimile de pe obraji şi sărută-mi genele ude. Mângâie-mi faţa şi alină-mi durerea cu zâmbetul tău. Zâmbet de îndrăgostit...

  Dar care din noi.. n-a gresit candva?.. Astazi dimt lipsa ta !

Asta sunt eu.. unde sunt..?

Sunt relații simple și apoi suntem noi.
Noi, ce care ne-am obișnuit cu despărțirile, cu așteptările, cu veștile neașteptate, cu responsabilitățile, cu teama și greutățile.
Noi, cei care trăim o relație frumoasă dar grea.
Noi, cei care iubim la nebunie chiar dacă ne despart distanțe mult prea mari.
Noi, cei care ne mulțumim cu mesaje și telefoane pentru că știm că așteptarea aduce fericire absolută.
Noi, cei care nu ne putem face prea multe planuri pentru că întotdeauna apar situații neprevăzute.
Noi, cei care ne bucurăm de fiecare noapte de dragoste pentru că mâine telefonul s-ar putea să sune.
Noi, cei care suntem departe cu trupul dar aproape cu inima.

Îți spun "ai grijă, totul va fi bine. Ai grijă, sună-mă, gândește-te la mine." Nu-mi obosește sufletul pentru că te așteaptă pe tine dar privindu-te cum pleci, inima plânge într-o liniște zgomotoasă. Aș striga după tine dar știu că tot ce faci este ca să ne fie bine.

   Mi as dori sa stiu ca am o putere sa linistesc marea.. marea agitata din mine .
Unde mi-e locul? unde mi sunt visele? care imi este scopu? de ce sunt atat de oarba.. de ce fac totul singura atat de greu, de ce nu accept fericirea..? viata ma loveste de acum, pentru ca mai tarziu sa ce?! Sa fiu iar suparata pe Dumnezeu?! ca sa ce?!.. Sunt groaznica.. desi.. credeam ca am ceva.. un ceva mai aparte, valoros.. nu e timpul meu sa fiu fericita acum? cum poate un om sa fie atat de SLAB.?
   Dar cand am ajuns eu asa..?.. eram o fata care lupta si avea o frumusete interioara incomparabila.. acum ce sunt? sunt un amalgam de sentimente grele.. Mi-e mila de mine.. spuneam tot timpul si multumeam fiintei mele ca nu sunt ca alta lume ce nu-si gaseste pacea si linistea ..iar acum.. viata ma loveste cu pasi ascutiti..
Poate gresesc ca astept sa treaca timpu.. poate ca atunci.. dupa ce va trece tot acest amalgam de confuzie ..atunci voi fi bine, dar atunci va fi poate si tarziu totodata..  Parca nici acum nu ma pot descarca de tot.. dar oare cum pot?.. cate intrebari sa-mi mai pun singura?.. oare am innebunit? nu.. sunt doar prostuta.. stiu.. prostuta pentru ca, cred ca prea mult.. naiva pentru ca nu deschid ochii mei clari.. ii zgarii cu iluzii mincinoase..
Destinul ne-a adus impreuna. Ramai alaturi pana la sfarsit. Calatoria nu dureaza mult. Cel putin o eternitate. Cel mult o viata... Biletul, oricum, nu-i mai scump ca un minut sfarsit intre cuvinte. Te incumeti sa intri-n mintea mea? La urma urmei, ce ai de pierdut? O viata.
 Femeile nu vor să aibă întotdeauna dreptate. Ne supărăm din prostii dar o facem pentru că abia așteptăm împăcarea. 

Nu mă lăsa.
Când îmi este greu, nu mă lăsa.
Când îmi vine să fug, ia-mă înapoi.
Când îmi vine să plâng, șterge-mi lacrimile.
Când îmi vine să mă ascund, obligă-mă să nu mă tem.

Scoate-mi din suflet teama de a te pierde, fă-mă să uit de lume, fă-mă să trăiesc pentru iubire, fă-mă să trăiesc un vis.

Atât. Eu te rog să mă hrănești cu sărutări și îmbrățișări, să trăim pentru diminețile împreună, să-mi oferi prezentul tău și dacă vrei, să-ți fiu viitor